Alchimist al Resetării Emoționale și Realinierii cu Destinul

Am copilărit și am crescut la țară, la Sântioana, județul Bistrița – Năsăud,  într-un sat mic, cu oameni harnici, într-o familie cu patru copii, toate fete! Părinții mei, doi oameni simpli și credincioși, ne-au crescut cu toată dragostea lor și au avut grijă ca noi copii să facem școală, să fim bine îmbrăcate, să nu ne lipsească nimic chiar dacă de multe ori resursele lor erau extrem de limitate.

Mama, o persoană cu o imensă inteligență nativă, care însă nu a avut șansa să facă multă școală, ne spunea întruna: ”Învățați, învățați, învățați!!!”. Iar noi am învățat. Spre deosebire de surorile mele, mie mi-a plăcut întotdeauna să alerg și să citesc. Mai ales să alerg.

Cum am devenit din de la fetița timidă de la țară cea care acum ajută mii de oameni să se elibereze de traumele emoționale într-un mod simplu, instant și la distanță prin reprogramarea subconștientului și accesarea câmpului cuantic.

Înainte să fiu

Terapeut, Coach Emoțional & Mental și Expert în Eliberarea Emoțională la Distanță certificată de Dr. Bradley Nelson,

Profesor de educație fizica și sport, antrenoare de atletism și tenis, absolventă ANEFS București,

Speaker, Trainer, Coach certificată de John Maxwell Team – România,

Mental Coach, specializată în antrenarea și dezvoltarea Mentalității de Performanță,

Înainte de a câștiga 34 de medalii la concursuri naționale și internaționale de atletism și să trec linia de sosire cu succes în cele 7 maratoane alergate,

am fost o fetița timidă!

Eram așa de timidă, încât de cele mai multe ori îmi era rușine să ridic mâna la școală, să răspund.

Părinții mei, doi oameni simpli și credincioși, ne-au crescut cu toată dragostea lor.
Au avut grijă, ca noi copii, să facem școală, să fim bine îmbrăcate, să nu ne lipsească nimic chiar dacă de multe ori resursele lor erau extrem de limitate.

Mie mi-a plăcut dintotdeauna să alerg și să citesc, doar ca aceste două pasiuni ale mele se potriveau fix ca nuca-n perete cu activitățile și cu viața obișnuită de la țară, cu strânsul fânului ori cu prășitul.

Încă de pe atunci am știut că locul meu nu era nici la strânsul fânului și nici la prășit!
Am făcut tot ce mi-a stat în putință să-mi urmez visul, acela de a deveni o mare campioană.

Îmi aduc aminte, cât de mândră eram de medaliile mele de argint și de bronz obținute cu multă trudă, după mii kilometri alergați.
“Dacă nu este de aur, nu este bună”! îmi spunea tata când ajungeam acasă.

Acum ştiu că acela era felului de a mă încuraja ca eu să strălucesc și mai tare.
La fel cum știu ca a fost tare mândru de mine, tocmai pentru că am fost răzvrătita familiei, cea care a avut curajul să iasă din scenariul predefinit al vieții de la țară și care a muncit nebunește pentru a-și pune în valoare darurile și pasiunea.

Toată neputința mea de a străluci cu adevărat pe podium, toată lipsa mea de încredere și toată durerea mea sufletească cu care mă confruntam, nu aveau nici o legătură cu culoarea medaliilor câștigate în concursuri sau cu “nemulțumirea” tatălui meu.

Durerea mea emoțională, cea care mi-a tăiat aripile, mi-a strivit și mi-a călcat în picioare visul și inima mea de copil, toată neputința mea de a străluci cu adevărat avea legătură cu abuzul emoțional și sexual pe care l-am dus de una singură, pe umerii mei firavi de copil, terorizată de frica că se va afla, de frica că voi fi făcută de rușine, că voi fi arătată cu degetul și stigmatizată, de frica că va trebui sa renunț la visul și pasiunea mea pentru totdeauna.

Unde puteam să găsesc scăpare și să primesc în același timp și inspirație?
În cărți! Cărțile au fost prietenii mei de încredere așa ca m-am adâncit în lumea lor fascinantă.
Eram atât de înfometată de cunoaștere încât mi-am făcut abonament la librăria publică și am citit mii de cărți.

Una dintre cărțile mele de copil a fost ”Pe aripele vântului” de Margaret Mitchell.
Impresionată de mentalitatea puternică de învingătoare a personajului Scarlett, am început sa integrez în mine modelul ei de supraviețuire. Zi de zi și seară de seară, la fel ca și Scarlett îmi spuneam: “Eu sunt puternică, și mâine este o altă zi…”
Doar că în cursa vieții mele, mai bine de treizeci de ani, trauma acelui abuz a lăsat răni deschise și nevindecate, o lipsă mare de încredere și o valoare de sine scăzute.

Pot spune că acestea au fost obstacolele cele mai mari cu care m-am confruntat și nu neapărat abuzul în sine trăit.

Din cauza acestor motive corpul meu a continuat să cânte fals, timp de treizeci de ani.

Am realizat târziu că toate terapiile încercate au fost doar un pansament, care mi-au tratat simptomele, nicidecum cauza.

De la prima sesiune cu Codul Emoțiilor, am știut cu toată ființa mea că aceasta este cheia vindecării mele emoționale.

Cu fiecare sesiune, am început să-mi reconstruiesc stima de sine și pentru prima dată am simțit cu adevărat ce înseamnă sa te simți detașat și echilibrat emoțional.

Din acel moment orchestra corpului și a sufletului meu, a început să cânte armonios.
Cea mai minunată simfonie – cea a detașării de rănile emoționale, a acceptării și a sănătății emoționale depline.

Vestea și mai bună?

Poveste mea nu mai este una tristă ci dimpotrivă, a devenit o călătorie de vindecare și transformare și nu doar pentru mine.

Cu fiecare persoană pe care o ajut știu ca îmi continui misiunea, aceea de a ajuta, dacă voi putea, pentru că asta-mi doresc, un milion de oameni să-și recâștige libertatea emoțională.
Dincolo de toate calificările și de recunoaşterea acumulate, simt cea mai mare împlinire atunci când îmi pot pune în valoare darurile native și cunoașterea, în mod special în acele situații în care oamenii au încercat tot ce se poate începând cu terapii clasice sau complementare și nu-și pot imagina că detașarea de durerea emoțională este posibila într-un mod atât de simplu, rapid și efectiv.

Divorțul, despărțirile dureroase, abuzurile fizice, psihice sau sexuale, abandonul, decesul, pierderea celor dragi, bolile – toate amintirile chinuitoare și motivele de durere emoțională nu aleg la cine se instalează.

De aceea, cel care a simțit efectele terapiei cu mine s-a numit și avocat, medic, profesor, regizor, actor, și contabil – pentru că limbajul durerii este universal.
Așa cum universal este și cel al iubirii și cel al vindecării.
De aceea, mă simt extrem de onorată să contribui la schimbarea în bine a sănătății emoționale a fiecărei persoane care decide să facă acest pas.

Dacă ai ajuns să citești povestea mea până aici, cred că ai înțeles ca durerile emoționale nu sunt bătute-n cuie și de nedepășit și a sosit timpul să preiei cârma destinului tău.